Mai lasa-mi un minut sa stau aici si sa privesc cerul. Apoi ma poti lua la tine. Mai lasa-mi un minut sa vad lumea in care am trait. Sa observ cu stupoare ca nu s-a schimbat deloc. E la fel de rea. Mai lasa-mi un minut sa privesc apusul. El mi-a fost alaturi mereu. El imi trezea starea de binevoie in mine. insa nici rasaritul nu este mai prejos. El mi-a fost intotdeauna alaturi cand ma duceam sa dorm.

Daca imi mai lasi un minut sa privesc toate astea, promit ca nu ma voi impotrivi cerintei tale. Promit ca voi veni de bunavoie la tine. Insa, te rog, nu-mi lua libertatea asta. Lasa-ma sa spun lumii ce simt.  Sa stie si ei cat sunt de cruzi. Cat se chinuie sa ascunda realitatea numai sa aibe impresia ca traiesc corect. Lasa-ma sa le spun ca va veni o zi in care copii lor o sa “fuga” de aici pentru a trai mai bine in alta parte. Pentru a-si implini visul, vor fi nevoiti sa caute in alta parte decat la ei acasa. Deoarece casa lor nu ii sprijina. Deoarece casa lor sprijina doar “musafirii”, si fac in asa fel incat sa le fie lor bine, fara sa constientizeze faptul ca  generatia actuala si cele care vor urma nu se vor mai simti bine acasa la ei. Generatiile viitoare vor cauta un sprijin prin alte parti si se vor duce acolo unde le este mai bine.

Insa, casa noastra stie sigur, ca daca  se va intampla ceva, in pamantul ei vor zace toate generatiile. Desi au plecat pe propriile picioare din ea, se vor intoarce intre patru scanduri.

C.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s