Timpul, inamic al omeniei.

Timpul, un inamic al nostru dintotdeauna. De ce ne gandim la el ca la un obiect ce ne limiteaza existenta noastra. Adica, pe bune acuma, daca vrem sa facem ceva, nu putem sti exact  cat timp o sa ne ia. Probabil, desi eu stiu sigur, ca multora dintre voi o sa vi se para o tampenie. Poate asa este, dar este o tampenie scrisa de mine, un gand ce nu imi da pace in ultimele zile. De ce sa nu traim asa cum vrem noi, de ce sa nu dormim atat cat este nevoie?

Sunt sigur/sigura ca ati auzit de multe ori ” Nu am timp”,”Dar nu imi mai ramane timp si pentru….” sau “Nu mai este timp”. Astea sunt doar cateva exemple din miile de situatii in care suntem pusi in fiecare zi. Nu mai acordati atat de mult timp ceasului, evitati pentru o zi sa va uitati la ceas si traiti asa cum vreti, faceti lucrurile in ritmul vostru, nu in ritmul timpului ce pune presiune pe noi.

Fara aproape nici o legatura intre ce am scris mai sus si ce o sa urmeze, am scris o poezie. O s-o las mai jos.

 

Toti din jurul meu nu stiu ce vor de la viata

Toti din jurul meu nu mai au nici o speranta

Toti vor sa minta,sa fuga ,sa simta,

Pretul libertatii la viata ,pretul la o noua speranta.

Pretul e prea mare pentru unii dintre noi

Dar stim sigur ca nu ne  vom da inapoi

Capul sus intotdeauna ,ca si tu ai sperante

Capul sus intotdeauna, si nu sta singur in noapte.

Am tot dat sa ocolim visul si realitatea ,

Dar nu ne-am gandit ca dupa toate astea

Se afla moartea.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s