Blog

Nu-mi pasa de trecut.

Atunci cand arati indiferenta fata de cineva, este pentru faptul ca nu iti mai pasa de existenta acelei persoane. Dar atunci  cand pe langa indiferenta arati grija si compasiune, mai bine i-ai spune sa se duca la dracu, pentru ca acolo ii este locul.

O despartire “ce nu a fost tocmai una in flori” nu marcheaza niciodata alte inceputuri. Ci doar continua ce a inceput inainte de “despartire”. Da, probabil am devenit josnica, dar in masura in care sa-mi permit asta, pentru ca am invatat sa ma iubesc pe mine asa cum sunt. Sincera voi fi mereu, chiar daca unele lucruri trebuiesc spuse la momentul lor si chiar daca acele lucruri dor. Nu te mai da la o parte pe tine sa-i faci pe altii fericiti! Daca faci asta, viata cui o traiesti? Cand vei fi cu adevarat fericit/a?

Omul cu vioara nu s-a atins de vioara, dar ar face bine ca vioara sa nu-i cada in maini atunci cand isi propune sa duca planul la bun sfarsit. Nu poti manipula oamenii cu gandirea ta “mediocra”. Da, atac dur, pentru ca am inchis capitolul!

C.

Advertisements

Trecut-capitol inchis

Josnic. Faptul ca minti. Faptul ca oamenii pot minti zambind. Josnic este faptul ca inca mai exista oameni care joaca la dublu sperand ca vor reusi de ambele parti.  Dar, va spun sincer, satisfactia pe care o ai atunci cand le distrugi “jocul” e de nedescris. Asta poate fi etichetat drept razbunare, si nu am nimic impotriva atat timp cat acel om face ceva rau.

Obisnuiam sa scriu. Poezii, proze scurte, toate gandurile le transpuneam pe coli de hartie. Nu am mai scris de luni bune. Nu mai am atractie catre creion si pix. Obisnuiam sa fac multe chestii. Sa pictez sau sa desenez. Acum tot ce fac e sa ma bucur de timpul petrecut cu mine. E atat de minunat.

Pentru ca omul cu vioara a devenit omul ce vrea sa distruga vioara.

„Trecutul nu poate fi șters, dar poate fi reparat.”-John LaFarge

C.

 

 

Azi, titlurile dorm.

Cati dintre voi v-ati gandit sa mergeti acolo si sa spuneti ce doriti? Cati dintre voi v-ati propus sa va exprimati opiniile fara a fi ingrijorati ca asta va poate pune o eticheta proasta in ochii celorlalti? Daca ati facut asta, jos palaria pentru voi!

Tinand cont de faptul ca tot mai multi tineri, si nu numai, au tendinta de a judeca oamenii dupa integrarea lor in societate, asta denota ca le lipseste empatia. Cati dintre voi ati fi in stare sa stati sa-i ascultati povestea celui care a gresit, intr-un moment in care vreti sa faceti totul perfect? E usor sa spui doar: nu trebuia sa faci asta, drept pentru care vei suporta consecintele. E asa usor pentru noi sa dam vina pe ceilalti atunci cand nu ne asumam sa-i corectam si sa le aratam unde a gresit si cum poate corecta.

Probabil ati auzit si voi urmatoarea fraza cu care eu am ramas in urma unei discutii cu bunica, atunci cand eram mai mica: e mult mai usor sa-ti strici jucaria decat sa o refaci. A avut dreptate, din pacate. Si spun asta deoarece vad tot mai multi oameni care prefera sa judece decat sa ajute.

De ce ne este asa frica sa ne spunem opiniile atat timp cat unul dintre drepturile omului este acela de a avea libera exprimare? Am gasit si un raspuns: deoarece ei nu vor sa auda faptul ca ceea ce fac , nu neaparat ca este gresit dar se poate si mai bine de atat. Si prin ei, ma refer la cei care, prin prisma statului nostru in societate, se cred mai presus decat noi pentru simplu fapt ca au niste diplome sau functii.

Cum poti spune ca esti un om liber daca ai retineri in ati exprima opinia?

“Nu poate fi o nenorocire mai mare pentru oamenii liberi decât pierderea libertăţii cuvântului.”-Demostene

C.

Falsitate sau nepasare?

Si cand te gandesti ca omul  pe care il considerai prieten te fu*e pe la spate, iti vine sa crezi ca nu te cunosti pe tine insuti. Atunci cand e asa fericit si ascunde atata falsitate in cuvintele ce ti le spune, te intrebi daca acea persoana are vreun doctorat in arta de a minti.

Dar mai rau e atunci cand, desi stie ca te-a ranit, se comporta ca si cum totul e normal. Ca si cum ce s-a intamplat trebuia sa se intample. Asta ce e? Falsitate sau nepasare, faptul ca e inca langa tine si iti zambeste?

E pur si simplu doar faptul ca stie sa te joace pe degete si te minte in asa fel incat sa nu-ti dai seama, sau chiar nu-i pasa de tine? Poate totul e doar un teatru de papusi in care tu joci rolul principal de marioneta.

Iti pierzi increderea in tine cand te gandesti ca tu singur/a ai ales acea persoana sa iti fie amic/a. Incepi sa te indoiesti de modul tau de a-ti alege prietenii.

Fuck fake friends. Corect?

Liniste, e ceva diferit!

Ajutorul Andreei s-a intors (tot timpul se intoarce) si azi o sa scriem despre liniste.

Daca ar fi sa punem in balanta fiecare optiune pe care o avem, s-ar putea sa observam ca toate duc in acelasi loc. La moarte. Acolo o sa ajungem cu totii pentru ca, inca nu exista elixirul tineretii (bine, cafeaua nu se pune).

Odata ce stim unde ajungem, fiecare are sansa sa-si faca viata asa cum vrea. Poate alege singur modul in care sa traiasca pana la capat. Linistea cu care alegem sa traim ne defineste pe noi ca si om. Puterea de a ierta atunci cand cineva ti-a gresit si puterea de a ramane indiferent atunci cand e cazul, la randul lor iti definesc caracterul. Linistea vietii tale trebuie sa depinda in totalitate de tine. Nu te baza niciodata pe nimeni pentru a-ti creea acea liniste pentru ca ai fi dezamagit sa realizezi ca tu esti singurul tau sustinator.

Acum, ca i-am spus Andreei ideea de a scrie asta, si-a dat si ea cu parerea, uite ce a iesit: Imagineaza-ti toate nevoile superioare si inferioare din viata ca pe o piramida. Acum incearca sa le pui pe cele mai importante in varf. Vei alege superficialitatea lucrurilor ca frumusetea si norocul? Sau iti vei dori sa fii liber, independent si in cele din urma linistit cu propria natura? Ia-ti timp sa te gandesti la asta deoarece fiecare importanta acordata nevoilor tale te reprezinta.

Eu v-am spus, vorbeste ea mult, dar le zice bine. Iar acum am sa las citatul:

“Îmi sunt dragi cărţile pentru că numai în tovărăşia lor am trăit şi trăiesc clipe de linişte, de adevărată şi adâncă mulţumire sufletească.”-G.T. Niculescu-Varone

C.

Libertate

Dupa cum spun si versurile unei melodii: “Caci libertatea e o inchisoare/Si imi e limpede ca sunt de mult inchis/Pe viata condamnat/Recunosc, semnez si pledez vinovat” Si la naiba daca nu au dreptate.

Libertate. Ce bine suna cuvantul asta. Are atat de multe intelesuri, incat, pentru fiecare persoana semnifica altceva. Ei bine, pentru mine semnifica o vacanta de o luna de zile. Putin, dar eu o consider ca un picior de rai. E ca si cand ai zbura pe un cer intunecat dar fara sa ai tulburente sau goluri de aer. E perfect (atata timp cat nu exista perfectiune)

Dar, pana la urma, de ce sa nu fim liberi? De ce sa nu ne dorim libertatea in spatiul nostru?

Fii liber ca un vultur in zbor! Gandeste liber! Alege ce vrei si nu uita, fa in asa fel incat sa fii tu fericit/a! Pentru ca daca nu o faci tu, nimeni altcineva nu sa o faca in locul tau!

Daca am invatat ceva din trecut, a fost faptul ca nu trebuie sa-i faci pe ei fericiti atata timp cat iti faci tie rau.

Dupa cum cred ca ati observat, am folosit de multe ori cuvantul “fericire”, asta pentru ca eu asociez libertatea cu fericire.

Si acum va voi lasa un citat (cum probabil voi face la fiecare sfarsit de articol):

“Nimeni nu e liber daca este sclavul corpului.”-Seneca

C.

 

Chestii de moment

Cam toata viata noastra e o chestie de moment. Si, in general, ultima secunda e cea mai importanta.

E ca si cum intr-un cerc s-ar afla o celula, apoi sunt 2 si tot asa. In ultima secunda cercul se va umple. Asa si noi, traim viata dar ce este important e ultima secunda. Atunci traim cu adevarat.

Nu stiu de voi, dar eu cred ca si sentimentele sunt chestii de moment (nu-mi sariti in cap, fiecare crede ce vrea). Omul se schimba, asta e natura lui. Azi poti sa simti ceva si maine altceva, dar asta nu inseamna ca ce ai simtit ieri nu a fost adevarat in paralel cu ce simti azi. Azi poti fi acolo si maine sa fii la dracu’. Azi te poti naste si maine poti muri, nu ai nici o certitudine ca nu va fi asa.Nimeni nu iti poate garanta ziua de maine.Si noi totusi suntem optimisti, inca ne mai punem alarma de la telefon sa sune.

Stiti ce cred eu ca mai este o chestie de moment? Viata, dupa cum am spus si la inceput. Pentru ca , ce e viata pana la urma? Pentru ce traim? De ce ne mai trezim dimineata?

Si in final, de ce sa nu facem ce vrem, pentru ca totul e o chestie de moment.

C.

 

Magie printre pagini

Carti. Tot ce o sa scriu acum se va rezuma doar la acest lucru.

Mama mi-a spus ca, atunci cand eram mica “fugeam” de carti, detestam atunci cand aveam de citit si uneori ma apucam de plans pentru faptul ca nu voiam sa citesc. Nu stiu ce-a fost in capul meu,sincer. (si nu voiam nici sa dorm la amiaza, acum abia mai prind cate o zi in care sa pot dormi 2-3 ore)

Cartea pentru mine reprezina libertate. E ciudat sa spun asta, dar chiar asa e. Stiti sentimenul acela cand poti face orice, sa mergi unde vrei si sa fii cine vrei? Ei bine, eu asa ma simt cand citesc o carte. E un sentiment unic, placut si extraordinar.

Iar acum vine partea care imi place mie cel mai mult. Cele 2 categorii de oameni. Sunt cei carora le plac cartile in format electronic iar altora le place sa simta cartea in maini, le place mirosul paginilor atunci cand cumpara o carte. Eu voi alege mereu a doua varianta in detrimentul primei. Imi place sa-mi cumpar carti si imi iau de fiecare data cand am ocazia. Nu este vorba ca nu-mi plac cele in format electronic, insa, poate si pentru faptul ca port ochelari, imi este incomod sa citesc carti de acest tip.

Prima mea carte citita, cap-coada, este Vila Amalia-Pascal Quignard, asta a fost prin clasa a 6 a. Si nu, spre rusinea mea, nu am citit aceasta carte de buna voie. Andreea (fata care m-a ajutat cu un articol si cu care sunt colega inca din clasa a 5 a) m-a “obligat” sa o citesc, si nu regret ca a facut asta. Ea m-a introdus in lumea asta cartilor, cand ma punea sa merg cu ea la biblioteca judeteana fara sa afle pedagogul (eu cred ca de fapt, voia sa nu o pateasca doar ea daca era prinsa). Desi, o importanta parte o are si cea mai buna prietena a mea, Diana.(-primele carti citite: seria Twilight). Va multumesc amandurora!

Am sa inchei cu un citat de Nicolae Iorga, “O carte: litere moarte, dar vrăjite, pe care le învii cu viaţa ta.”

C.

Iubire la ceasca

*Inainte de a incepe , va anunt faptul ca ve-ti gasi de foarte multe ori cuvantul “cafea”.

Fiecare om are un viciu. Al meu este cafeaua. Ah, cafea, suna atat de bine.Daca ar fi dupa mine, as pune cafea gratuita la fiecare colt de strada, as instala tonomate de cafea (desi nu prea este buna cea de la aparatele alea, acum depinde si ce tip de cafea se foloseste) in orice institutie publica.

De multe ori am auzit spunandu-se lucruri negative despre aceasta bautura miraculoasa (stiu, exagerez, dar eu chiar o iubesc), cum ar fi faptul ca afecteaza inima. Chiar azi am auzit despre asta, si nu sunt de acord. Este adevarat ca , bauta in exces, poate afecta sanatatea, insa, daca o bei cu moderatie (ceea ce nu e cazul meu), nu o sa ai nicio problema.

Eu am inceput sa beau cafea pe la sfarsitul clasei a 8-a, cand am avut examenul. De atunci, nu cred ca am mai plecat vreodata la scoala fara sa beau cafea. Este adevarat faptul ca sporeste  gradul de concentrare. Eu folosesc asta mai mult la teste.

Eu vad cafeaua ca pe o a doua iubire. Ea este esenta vietii (elixirul tineretii, asta mi-a venit in minte prima data).

Nu stiu de voi, dar eu prefer cafeaua neagra, simpla. Sunt de parere ca , atunci cand adaugi lapte, zahar sau miere, mai mult strici aroma cafelei. Insa, fiecare are gusturile proprii, iar ele  nu se discuta. Atunci cand bei cafea te simti ca si cum ai pluti pe un norisor alb, mare si pufos, te simti ca si cum cineva, sau ceva in cazul asta, ti-ar umple inima de bucurie. Si instant o sa ai zambetul pe buze. Combinatia perfecta pentru o zi frumoasa: cafea, o carte si multa liniste.

C.

Azi e despre ea!

La multi ani doamnelor, mamelor, prietenelor, domnisoarelor! Prin voi stralucesc cele mai mari bijuterii ale lumii. Voi sunteti baza acestei lumi. Dupa cum prea bine stiti, azi este 8 martie, primavara, frumos afara (mai putin) , dar important este ca ziua de azi e despre voi. De fapt, toate zilele sunt despre voi.

Femeia a fost, este si va fi baza intregii societati. Prin puterea ei de convingere (nu poti spune ca ai zis vreodata “nu” atunci cand te-a trimis mama ta la magazin), prin modul ei de intelegere (intotdeauna gasesti intelegere la o mama/sotie/sora/prietena) si prin simplu fapt ca ea exista. O femeie este pur si simplu viata.

Asa ca, du-te si imbratiseaza-ti mama si spune-i cat de mult o iubesti. Du-te si arata-i ca ea inseamna totul pentru tine si multumeste-i pentru tot ce a facut. Pentru ca, trebuie sa recunosti, fara ea nu ai fi ajuns azi unde esti sau ceea ce esti. Ia-ti sotia de mana, priveste-o in ochi si multumeste-i ca este alaturi de tine. Spune-i surorii tale ca este cea mai frumoasa fata de pe pamant. Toate astea, sunt lucruri simple, dar cu o semnificatie atat de mare incat ea va fi extrem de fericita. Ea se va simti iubita si te va imbratisa cu toata puterea ei.

 Eu, cum sunt mai lenesa, am ales sa imi petrec ziua cu o carte (Ce ne spunem cand nu ne vorbim-Chris Simion), ciocolata (cu menta), pisica mea (Jimmy) si un ceai bun cu lamaie si ghimbir. Poate o sa ma uit si la vreun film (de groaza, le ador) daca gasesc unul bun.

La multi ani Diana!

Pentru ca azi e despre ea!

C.